Istoric

Alege perioada:	inainte de Christos
	intre anii 0 si 600
	intre anii 600 si 1000
	intre anii 1000 si 1500
	intre anii 1500 si 1800
	intre anii 1800 si 1856
	intre anii 1856 si 1900
	dupa anul 1900

aprox.11 000 i.Ch.
In urma cu aproximativ 13 000 de ani, intre insulele Caraorman si Letea s-a format un cordon litoral, care a inchis Golful Tulcea, transformandu-l intr-o laguna.

aprox.11 000-7 000 i.Ch.
Colmatarea lagunei a dus la formarea unei suprafete mlastinoase in care Dunarea si-a sapat unul din cele mai vechi brate: Sfantul Gheorghe.
In urma cu aproximativ 9 000 de ani aluviunile transportate de bratul Sfantul Gheorghe au facut ca Delta sa avanseze in dreptul acestui brat si in acelasi timp au inchis Golful Babadag, conturand viitorul complex Razim - Sinoie.

aprox.7 000-5 000 i.Ch.
Un nou brat al Dunarii a strapuns suprafata mlastinoasa a Deltei(in urma cu 7 000 de ani, in dreptul localitatii Crisan). Acest nou brat (Sulina) a depozitat la rindul lui aluviuni la capatul sau.
Bratul Sulina a avut o avansare rapida spre Marea Neagra, care s-a datorat probabil unei oarecare colmatari a bratului Sfantul Gheorghe.
In partea de Nord a actualei Delte, Dunarea a facut o noua strapungere a suprafetei mlastinoase, spre Marea Neagra, conturand al treilea brat de varsare a fluviului in mare: Chilia.

600-400 i.Ch.
Ionienii din Milet au infiintat la Marea Neagra colonia Istros, denumita mai tarziu Histria.
Dupa aproximativ un secol, dorienii din Heracleea Pontica au infiintat orasul Calatis, iar milesienii s-au asezat pe spatiul orasului Constanta de astazi, intemeind cetatea Tomisului.
In zona comunei Jurilovca, la capul Dolojman, a existat o alta cetate greceasca: Orgame (cunoscuta ca Argamum in epoca romana).
Dintre acestea, Histria si Orgame au avut o influenta mai mare asupra comunitatilor care au trait pe teritoriul Deltei Dunarii. Histria a fost un important centru comercial pina prin secolele III-II i.Chr .

515-513 i.Ch.
Primele stiri scrise despre triburile getice din sudul Dobrogei apartin invatatului grec Hecateu (sec. al VI-lea i.Hr.).
Istoricul Herodot ne-a lasat o insemnare despre campania regelui persan Darius in Dobrogea in anul 514 i.Hr.
Armata persilor a fost invinsa in Dobrogea de geti si sciti.
Herodot descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, dupa ce poposise la Histria.

500-200 i.Ch.
Exista dovezi ca in aceasta perioada grindurile Caraorman si Letea erau locuite. Cercetarile arheologice de suprafata efectuate in zona Caraorman evidentiaza existenta unui punct de tranzit grecesc care functiona in secolele V-III i.Chr.

400-200 i.Ch.
In perimetrele satelor Murighiol, Mahmudia, Bestepe s-au descoperit urme ale unor asezari geto-dacice (sec.V-III i.Chr.).

339 i.Ch.
Macedonenii i-au infrint pe sciti si si-au intins suprematia teritoriala pina la gurile Dunarii.

300-200 i.Ch.
Apollonios din Rhodos, care a trait in sec. III i.Chr., in poemul sau epic "Argonauticele", face referiri interesante asupra unei insule triunghiulare, cuprinse intre bratele Dunarii si numita dupa bogatia in pini marini - insula Peuce.
Aceeasi informatie este transmisa si de Pseudo-Scymos in "Periegesis" (sec. III i.Chr.). Acesta mentioneaza multimea de pasari domestice care populeaza insula locuita de traci si de bastarni veniti din alte parti.

300- 292 i.Chr.
Armata persana condusa de Lisimach a fost infranta pe teritoriul Dobrogei de oastea unui rege local- Dromihetes- care a reintrat in stapanirea cetatilor de pe malul dobrogean al Dunarii: Capidava (la 20 km. in avala de Cernavoda) si Genucla (cetate mentionata in documente ca fiind in nordul Dobrogei, pe malul drept al Dunarii, nu se stie locatia exacta.)

300- 200 i.Chr.
Coloniile grecesti isi exercitau influenta asupra unui teritoriu mai larg decat cel al cetatilor propriu-zise.
in aceasta perioada au inceput sa se constituie si formatiunile statale ale getilor, locuitorii autohtoni.
Inscriptiile de la Histria mentioneaza; relatii cu "regii" geti Zalmodegikos si Rhemaxos (sec. III i.Chr).

300 i.Ch.-600
Sapaturile arheologice de la Cetatea Halmyris (Murighiol) au relevat o continuitate de locuire din sec. al IV-lea i.Chr. pina in sec. al VII-lea d.Chr.
Initial aici a fost o cetate getica. Pe vremea romanilor, Halmyris era o importanta asezare a Scitiei Minor, statie de mars si de aprovizionare pe drumul de uscat ce urma cursul Dunarii si tarmul marii, dar si escala pentru corabii, atat timp cat a fost posibil accesul in golful pe care-l strajuia, astazi lacul Razelm.

272-120 i.Ch.
Grecul Polibiu (sec. al III-lea i.Chr - al II-lea i.Chr) a descris Delta Dunarii ca pe un spatiu cu bancuri de nisip intre care se aflau sapte brate cu apa, idee reluata si de Eratostene.

200-100 i.Ch.
Au avut loc migratiile bastarnilor (popor de neam germanic) in Scythia Minor. Efectele prezentei bastarnilor in zona Deltei s-au resimtit multa vreme, incepand cu sec. III i.Chr., afectand, de pilda, desfasurarea activitatilor economice ale Histriei.

200 i.Ch.
Orasul Tulcea a fost mentionat in documente pentru prima data de Diodor din Sicilia (sec 3 i.Chr) sub numele de Aegyssus; acest nume vine de la intemeietorului sau, getul Carpyus Aegyssus, pe care Ovidiu il mentioneaza in cele 2 epistole din "Ex Ponto".
In sec. I-II d.Chr, Aegyssus a fost o baza a flotei romane, avanpostul apararii granitelor Imperiului Roman.

100-0 i.Chr.
Referitor la Delta Dunarii, geograful Strabon din Pont (sec.I iChr) a indicat sapte brate ale Dunarii intre care se aflau insule.
Ulterior romanul Pliniu cel Batran l-a contrazis, scriind de doar sase brate.
Dupa relatarile lui Strabon, in secolele III-II i.Chr. Delta Dunarii ar fi fost sub stapanire bastarna; unul din triburile ocupante s-ar fi numit "peucini", dupa insula cu acelasi nume.

72- 71 i.Chr.
Romanii au inclus pentru prima data teritoriul Dobrogei in granitele imperiului lor in anii 72-71 i.H. in timpul razboiului cu regele Mitridate VI Eupator al Pontului (111-66 i.Hr.).
Nu exista marturii ca Imperiul roman si-ar fi intins dominatia si asupra comunitatilor din Delta Dunarii in aceasta perioada.

61- 46 i.Chr.
In anul 61 i. H. populatia autohtona din Dobrogea, cu ajutorul dacilor regelui Burebista (70-44 i. Ch.), a infrant armata romana intr-o batalie care s-a dat llinga Histria, reusind astfel sa iasa de sub stapinirea Imperiului roman.
Nu exista marturii clare ca teritoriile din Delta ar fi intrat, odata cu Dobrogea, in componenta statului geto-dac a lui Burebista.

46 i.Chr.
Romanii au recucerit Dobrogea si au inclus-o in provincia romana Moesia, cu intentia de a o coloniza. Provincia a jucat un rol important in sistemul de apararea Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian.

29-28 i.Ch.
Incercarea geto-dacilor de a recuceri Dobrogea a esuat. Geto-dacii si bastarnii au fost invinsi in anii 29-28 a.Chr. de catre romani. Romanii s-au stabilit pe litoralul Marii Negre si la gurile Dunarii, extinzandu-si mai tarziu puterea asupra intregii regiuni.
Licinius Crassus, proconsulul Macedoniei, a instaurat o noua perioada de colonizare romana a Dobrogei, in timpul careia populatia bastinasa a fost treptat romanizata.
Dominatia romanilor a durat aproape sapte veacuri, timp in care malul Dunarii si litoralul au fost fortificate cu numeroase cetati.
Cercetarile arheologice au localizat pe malul sudic al bratului Sfintu Gheorghe trei fortificatii romane: la Mahmudia (Salsovia), Murighiol (Halmyris) si la Dunavatul de Jos ("Cetatea Zaporojenilor").

Anul 0

12-15
Cetatea Aegyssus(Tulcea) a fost cucerita de romani in urma luptelor din anii 12 - 15.
Romanii au reconstruit cetatea dupa tehnica si arhitectura lor, au reorganizat-o din punct de vedere urban. Marturie ne stau inca zidurile de incinta si turnurile de aparare ale acropolei orasului si o inscriptie care are incrustat numele "Aegyssus".

50-100
In Dobrogea a inceput sa predice Sfantul Apostol Andrei - unul dintre cei 12 apostoli, fratele Sfantului Petru.

53-117
Un text epigrafic din timpul imparatului Traian ne face cunoscute granitele si dirzenia cu care histrienii isi aparau in epoca romana dreptul de pescuit in Delta Dunarii.

86
Dobrogea primeste numele de Scythia, in anul 86 d.Chr., in timpul imparatului roman Diocletian.

90-168
Egipteanul Claudiu Ptolemeu (cca 90-168 d.Chr.) a consemnat sapte brate de varsare ale Dunarii in mare.

100-500
O fortificatie romana a existat in secolele II - VI pe malul unui canal ce leaga azi bratul Sf. Gheorghe de lacul Razelm. Vestigiile descoperite pe limesul dunarean spre mare cuprind turnuri exterioare si un zid de incinta.

200
Pe la anul 200 gotii (popor germanic, venit din regiunea Vistulei inferioare, linga Marea Baltica) au ajuns in stepele din nordul Marii Negre si au ocupat in prima jumatate a secolului III teritoriul roman dintre Prut si gura Niprului (ad Moesiam) cu cetatile Olbia (la gura Niprului) si Tyras, (la gura Nistrului).
In mod probabil ca stapanirea gotilor peste tinuturile vecine Deltei Dunarii a influentat comunitatile autohtone de daco-geti romanizati si de greci care traiau in Delta.

238
Prima navalire a gotilor spre Dunare a avut loc in anul 238 d.Ch. Din acest moment, neincetat, timp de aproape 50 de ani, au jefuit zona cuprinsa intre Dacia si Grecia si au ajuns chiar si pina in nordul Asiei Mici.
Printre obiectivele mai importante care le-au cazut victime s-a aflat si cetatea Histria din Scythia Minor, situata la sud de Delta Dunarii. Histria a fost incendiata de goti.
In urma acestor atacuri, gotii se retrageau in graba, incarcati de provizii. De multe ori au atras in capcane trupele romane, producandu-le mari daune, dupa care, au pustiit iarasi teritoriul cotropit.

250
In primavara anului 250, gotii aliati cu carpii au invadat provinciile romane: Dacia, cele doua Moesii si Tracia.
Carpii s-au despartit de goti si au urcat prin Valea Oltului in Dacia romana;.
O parte din goti, condusi de regele Kniva a trecut Dunarea in Moesia Inferior.
Un al treilea corp de armata condus probabil de gotii Argaithus si Gunthericus, a intrat in Dobrogea pentru ca ulterior sa ajung pina la orasul tracic Philippopolis (Plovdiv).
Este posibil ca populatiile autohtone din Delta sa fi fost afectate de trecerea gotilor.
Cele 2 armate ale gotilor au facut jonctiunea la Philippopolis.
Comandantul roman Decius (viitor imparat intre 249 - 251) a reust sa-i respinga pe carpi din Dacia romana si a incercat sa depresurizeze fara succes si Philippopolisul. Orasul asediat a cedat in vara anului 250.

251
Gotii au navalit pe teritoriile romane in vara anului 251. In confruntarea dintre armata gotilor si cea romana au murit imparatul Decius si fiul sau.
Romanul Trebonianus (devenit ulterior imparat) a salvat cu greu resturile armatei romane si a fost nevoit sa-i lase pe goti sa plece cu o prada bogata.
Nu se stie in ce masura au fost afectate comunitatile din Delta de aceasta invazie a gotilor.

253
O noua invazie importanta a gotilor a avut loc in anul 253. Aemilianus - guvernatorul Moesiei Inferior- i-a invins pe goti, dupa care a ajuns imparat al Romei(253).
Victoriile lui Aemilianus nu i-au speriat pe goti, neputand imbunatati situatia provinciilor romane din Balcani.
In anul urmator, invazia gotilor a ajuns pina la Salonic, producand mari pagube in teritoriile Imperiului roman.
Nu se stie in ce masura au fost afectate populatiile din Delta de aceste invazii ale gotilor.

260-268
In timpul domniei imparatului Gallienus (260 - 268), cind Imperiul Roman era slabit datorita tulburarilor interne, provocate de mai multi pretendenti la tron, cea mai mare parte a Daciei a c&azut in mainile gotilor.
Dobrogea (si in mod probabil tinuturile din Delta) au ramas sub autoritatea Imperiului roman.

271
Imparatul Aurelian (270 - 275), incercand restaurarea granitelor imperiului, a facut o expeditie impotriva gotilor din Dacia, dar cu toata victoria repurtata asupra lor, in urma careia a capatat supranumele de "Gothicus maximus" si "Dacicus maximus", el nu a mai putut restabili ordinea de mai inainte in Dacia.
Ulterior Aurelian a incheiat pace cu gotii, cedandu-le Dacia. Gotii s-au stabilit in Dacia, ca federati ai Imperiului Roman, cu indatorirea de a pazi limita dunareana (271). Asezarile gotilor in Dacia cuprindeau Campia Moldovei si partea estica a Tarii Romanesti.
Dobrogrea (inclusiv teritoriile din Delta) se afla in imediata vecinatate a statului gotilor, sub o continua amenintare.

275
Retragerea Aureliana.
Imperiul roman si-a retras trupele sale armate aflate la nord de Dunare. Se presupune ca o mare parte dintre colonistii romani au ramas pe pozitii in fosta Dacie Romana, traind alaturi de autohtoni (geto-daci romanizati) si goti.
Scythia Minor (Dobrogea) a ramas in interiorul Imperiului roman.

290
Epictet si Astion, cei mai vechi martiri pomeniti in Scythia Minor (Dobrogea) au murit la Halmyris (Murighiol), prin anul 290, in timpul domniei lui Diocletian. Cu acel nefericit prilej, a sosit la Halmyris si Evangelicus, cel mai vechi episcop de Tomis cunoscut pana azi.

348
Prin contactul cu Imperiul Roman, printre goti s-a propagat, mai ales la vizigotii de la Dunarea de Jos, crestinismul.
In anul 348 primul episcop got Wulfila (Ulfilas), a fost silit sa se retraga cu o ceata de credinciosi peste Dunare, in Imperiul Roman, din cauza persecutiilor din partea gotilor pagani. El a tradus Biblia in limba gotica.
Alti propovaduitori ai crestinismului la goti, intre care sunt cunoscuti Sfantul Nichita si Sfantul Sava (gotul), au suferit martirajul in Dacia.
Dar, cu toate persecutiile, crestinismul s-a raspandit, astfel incat cea mai mare parte a vizigotilor de la Dunarea de Jos au devenit crestini.

375
Invazia hunilor din 375 i-a gasit pe goti divizati religios si politic.
Hunii erau un popor nomad de origine turanica, inruditi, sub aspect antropologic si lingvistic, cu mongolii, ipoteza care nu a putut fi insa complet verificata pina in prezent.
Ostrogotii (gotii de la est de Nistru) condusi de Ermanarich, au pierdut bataliile cu hunii si au devenit supusii acestora.
Putem presupune ca in aceasta perioada hunii controlau teritoriile de la nordul Deltei Dunarii.

376-377
In anii 376/77 hunii au invins trupele regelui gotilor de vest (vizigoti)- Athanaric. Vizigotii (care se stabilisera la Dunarea de jos) s-au retras peste Dunare, unde au primit de la romani pamant - in Moesia si Tracia.
Nu exista marturii ca triburi de vizigoti izgoniti de huni s-ar fi stabilit si in Delta; ori daca s-a intamplat acest lucru, numarul lor a fost neinsemnat, incat au fost asimilati de geto-dacii romanizati.
Dacia parasita de vizigoti a cazut in mainile hunilor.

385
Vizigotii si-au continuat incursiunile de prada, desi primisera gazduire in teritoriile romane de la sud de Dunare. Dupa informatia transmisa de istoricul bisericesc Filostorgius, cetatea Halmyris (Murighiol) a fost atacata si distrusa de goti in iarna anilor 384-385 sau 385-386. Hierocles a inscris Halmyris printre cele 15 poleis (cetati) ale Scythiei, iar Procopius a vorbit de ea ca fiind asezata in extrema Scythiae Minoris si ca ar fi fost refacuta de Justinian.

395
Timp de citeva decenii hunii s-au rezumat la incursiuni de prada in zonele invecinate, trupele hune fiind evocate in anul 395 la Dunarea de Jos.
Este posibil ca hunii sa fi invadat si zona Deltei, zona care se invecina la nord si la est cu teritoriile hune. Hunii si-au extins treptat, sfera de influenta spre vest, dincolo de Muntii Carpati, pin&a in Cimpia Panoniei.
In anul 395, dupa moartea imparatului roman Theodosius I, Imperiul roman s-a divizat definitiv in Imperiul roman de vest (cu capitala la Roma) si Imperiul roman de est(cu capitala la Constantinopole).

400
In anul 400 hunii- condusi de hanul/capatenia Uldin- au reaparut la Dunarea de Jos. Au travesat fluviul si s-au implicat (de partea romanilor) in luptele cu gotii stabiliti in Peninsula Balcanica.
Nu exista marturii ca trecerea hunilor spre sud ar fi avut loc prin tinuturile Deltei.

408
Hunii au invadat zona Duna;rii de Jos, ocazie cu care a fost atacata si ocupata fortificatia Castra Martis (Kula, Bulgaria, pe malul drept al Dunarii).

412
In schimbul unei importante sume de bani, solicitata de huni, imparatul roman Theodosius a incheiat, in anul 412, pacea cu khaganul/capetenia hunilor-Karaton.
In mod logic Dobrogea- ca provincie romana- s-a bucurat de prevederile acestei paci, fiind protejata de de atacurile hunilor pentru circa doua decenii.

424
Un nou atac hunic a avut loc in anul 424, ocazie cu care au fost pustiite parti importante din Tracia. Nu exista marturii ca trecerea hunilor spre sud ar fi avut loc prin tinuturile Deltei.

453
A murit Attila, regele hunilor.
Dupa moartea lui Attila (453) dominatia hunilor in teritoriile vecine Deltei Dunarii a incetat.
Ostrogotii (gotii din est) impreuna cu rudele lor, gepizii, au luat in stapanire Dacia intracarpatica si Dacia de la vest de Olt. Ostrogotiii si gepizii stapineau teritoriile fostei Dacii, ca federati ai Imperiului Roman.
In acelasi timp slavii (popor de origine indoeuropeana) au ocupat partea de la rasarit de Olt si de Carpati dupa retragerea hunilor.

463
Avarii - popor indoeuropean care au migrat din bazinul Tarim - au fost mentionati prin anul 463 ca facandu-si aparitia in regiunea Marii Negre.
Avarii isi dadeau numele de War si Chunni (ca o indicatie ca ar fi urmasi ai hunilor).
In aceasta perioada slavii controlau teritoriile de la nordul si estul Deltei Dunarii.

476
In 476, ultimul imparat al Imperiului roman de apus- Romulus Augustus- a fost fortat sa abdice. Zeno I- imparatul din Imperiului roman de rasarit a ramas singurul imparat roman, imperiul fiind cunoscut in istorie ca Imperiul bizantin.
Zeno I a negociat cu gotii, reusind sa indeparteze pericolul unei invazii, lasandu-le insa gotilor controlul asupra jumatatii de vest a imperiului.

562
Avarii au invins triburile slave ale antilor dintre Bug si Nistru si au ajuns in anul 562, sub conducerea hanului Baian, la Dunare.
E posibil ca invazia avarilor sa fi afectat comunitatile care traiau in zona Deltei Dunarii.
Dobrogea era sub stapanirea Imperiului bizantin, iar Dacia- sub stapinirea gepizilor. Avarii au cerut subsidii de la bizantini, pe care imparatul Justin II (565-578) le-a refuzat.

568-573
Avarii i-au infrant pe gepizi si s-au stabilit temporar in fosta Dacie Romana.
Aparitia avarilor in nordul Marii Negre a oprit atacurile antilor slavi, ale sclavinilor si ale bulgarilor asupra provinciilor Bizantului.

584- 588
Avarii au atacat Moesia si au ajuns pina la Tomis.
Nu exista marturii ale locului prin care avarii au trecut Dunarea si nici daca incursiunea lor a avut repercursiuni asupra comunitatilor care traiau in Delta Dunarii.

600-800
In aceasta perioada, cea mai mare parte din Dobrogea (Scythia Minor), inclusiv Delta, au facut parte din Imperiul bizantin.
Traficul comercial-navigabil intens si conditiile naturale din Delta au favorizat dezvoltarea unor asezari urbane.

660
Bulgarii -populatie de origine turcica- au migrat spre Europa. O parte din ei s-au stabilit pe riul Volga, formand "Bulgaria de pe Volga" si o alta parte s-a stabilit in zona Bulgariei de azi, unde bulgarii s-au amestecat si au fost asimilati de triburile de slavi care erau deja pe acele pamanturi. Aici au adoptat limba slava si credinta crestin ortodoxa.

700-900
Descoperiri din epoca romana si medieval timpurie (sec.VIII-X) s-au facut pe grindul Letea in punctele "Gradina lui Omer" si "Salistea lui Trisca"; pe grindul Caraorman, in punctul "La Zaitova"; pe teritoriul comunei C.A.Rosetti in punctul "Salistea lui Carlan"; in satul Periprava in punctul "Capul Ghiolul Nebunu"; in satul Cardon in punctele "Salistea Tirla Popii" si "Tirla Rosie".

800-900
In secolul al IX-lea sunt mentionate doua localitati din Delta: Lykostomion (gr. "Gura Lupului") si Proslavita(localizata ipotetic la Nufaru). La Lykostomion (Periprava) s-a aflat sediul flotei bizantine din regiune. De la Lykostomion/ Lykostomo, bizantinii incercau sa apere calea navigabila si faceau expeditii militare.

864- 971
Majoritatea istoricilor considera ca intre anii 864-971 Dobrogea era o posesiune bulgara, fara insa ca aceasta stapinire sa fie integrala sau permanenta.
Nu exista marturii ca tinuturile din Delta, care includeau citeva centre comerciale bizantine, ar fi fost sub stapinirea bulgara in aceasta perioada.

900-1000.
Scrierile " De administrando Imperii"- din timpul imparatului bizantin Constantin Porfirogenetul (913-959), "Alexiada"- Ana Comnena, mentioneaza orasul "Selinas" sau "Solina" de la gura bratului Calonstoma (Bratul cel frumos).

900-1300.
In zona localitatii Nufaru, a existat centru de tip urban in secolele X - XIV, adapostit de zidurile unei fortificatii ridicate din temelii de catre bizantini.
La Ilganii de Jos a existat o fortificatie din epoca romana.

934
Pecenegii aliati cu maghiarii au invadat Thracia Bizantina. Nu sunt indicii ca pecenegii ar fi trecut peste Dobrogea. Pecenegii erau un popor semi-nomad originar din stepele Asiei Centrale care vorbeau o limba turca.
In Dobrogea a luat nastere o formatiune politica condusa de un anume jupan Dimiitrie (943), in jurul "Tarii Cavernei"(locatie neidentificata inca).

943
Pe o placa datata din 943, descoperita linga actuala comuna Mircea-Voda apare o inscriptie in limba greaca mentionand un anume jupan, Dimitrie. Este probabil ca Dimitrie sa fi fost de origine bulgara si sa se fi despartit de Bulgaria dupa moartea tarului Samuil I cel Mare (927).

944
In 944 pecenegii au luat parte la campania lui Igor (regele Kievului) si au fost prezenti in Dobrogea.

948
Zonele controlate de triburile pecenege: Choban (in bazinul Donului), Tolmach (la varsarea Donului), Kyulbey (Donet), Chor (est de Nipru), Karabai (intre Nipru si Bug), Ertin (Nistru), Yula (Prut), Kapan (Dunarea de jos) Teritoriile comunitatii pecenege Kapan se invecinau, probabil, la vest, cu asezarile din Delta Dunarii.

968
In 968 Sviatoslav (Svetoslav) regele Kievului, a debarcat in Delta Dunarii in fruntea unei armate de 60.000 de oameni (rusi si nomazi). S-a confruntat cu 30.000 de bulgari, pe care i-a urmarit pina la Drustr.
Sviatoslav a ocupat cetatile bulgaresti dintre Nistru si Nipru.

968.
Gurile Dunarii, intens exploatate pentru trafic comercial si navigatie, dar si ca bogatii naturale, au constituit pentru Bizant obiectiv de activitate predilecta.
Aici s-au dezvoltat orase importante: Lykostomion ((Periprava), unde avea sediul flota bizantina si Periaslavet/Proslavita (Nufaru).
Periaslavet ne este infatisat cu ocazia cuceririi sale de catre Sviatoslav al Kievului, in 968, drept un mare centru comercial catre care convergeau cele mai importante si numeroase drumuri, aici aducandu-se pentru schimb: aur, tesaturi, vin si tot felul de fructe din Grecia, argint si cai din Cehia si Ungaria, blanuri, ceara, miere si robi din Rusia.

971
Dobrogea a reintrat sub dominatia bizantina.
Dobrogea a fost mentinuta cu greu in interiorul Imperiului bizantin (sec. X-XIII), fiind invadata continuu de pecenegi, uzi si bulgari.

1000
Cumanii, populatie de origine turcica, s-au stabilit preponderent in zona Dunarii de Jos, fiind numiti si "cei de la cotul Marii".

1036
In 1036 au loc trei invazii pecenege asupra imperiului bizantin. Sunt confirmate arheologic distrugerile din nordul Dobrogei, de la Tulcea, Dinogetia-Garvan, Troesmis-Turcoaia (cetatea de est), Capidava, Tzar Asen.

1045
In 1045, 20.000 de pecenegi s-au stabilit in Imperiul bizantin, in sudul Dobrogei si in nordul Bulgariei actuale.
Pecenegii erau condusi de capetenia Kegen, care s-a crestinat si a primit titlul de "patrikios" de la imparatul Constantin IX.

1050 - 1065
In Buceag si Campia Romana au aparut triburile turcilor oghuzi (uzi, gagauzi). In 1060, uzii au fost infranti de cneazul Iziaslav al Kievului, stramutandu-se in stanga Dunarii de Jos, in spatiul romanesc.
Dupa numai patru ani, uzii au trecut in masa fluviul in Imperiul bizantin, unde, in 1065, au fost invinsi de bizantini si pecenegi, ramasitele lor fiind colonizate in Macedonia sau fugind inapoi peste Dunare pentru a se angaja in slujba cnezilor rusi.

1064.
Fortificatia bizantina de la Aegyssus(Tulcea) a fost distrusa definitiv de atacul uzilor (gagauzilor) in 1064.
Locuirea in acest punct nu a incetat insa dupa atacul uzilor: o demonstreaza materialul arheologic si de descoperirea pe teritoriul actual al orasului Tulcea, a unui numar mare de monede ce acopera perioada secolelor XI-XV.

1086
Ana Comnena relata ca in 1086, sub presiunea cumanilor, triburile de pecenegi s-au retras la sud de gurile Dunarii si au dus tratative cu conducatorii locali: Tatos zis Chalis, Sesthlav si Satza, care stapineau Silistra, Vicina (linga Isaccea) si alte orase din zona, unde masa populatiei o formau rominii, pe linga care se aflau mai ales pecenegii, ca factor conducator.

1087
Apare un stat peceneg la Dunarea de Jos.
Aceasta formatiune statala a ajuns in jurul anului 1087 sub conducerea pecenegului Tzelgu. Tzelgu s-a aliat cu regele ungur detronat-Solomon, constituind astfel o coalitie anti-bizantina destul de puternica.

1100-1300.
In Delta Dunarii au ajuns negustorii italieni, venetieni si genovezi, care si-au stabilit comptoarele comerciale in jurul Marii Negre.
In aceasta perioada au prosperat comunitatile din Lykostomo(Periprava), Achilea (Chilia Veche) si Vicina(linga Isaccea).
Genovezii au antrenat populatia din acest tinut in schimbul de marfuri cu unele tari europene: se aduceau tesaturi, podoabe, ceramica fina, mirodenii, vinuri etc., pentru a se lua, in schimb, cereale, animale, piei, peste sarat si icre, sare s.a.
Temporara stapanire militara si politica a negustorilor genovezi este mentionata in unele documente ale vremii in care se arata ca, pe locul actualului sat Caraorman, genovezii trimiteau in exil pe cei condamnati.

1204
A patra Cruciada. Cruciatii, condusi de venetieni, au cucerit Constantinopolul in 1204. A fost format asa numitul Imperiu Latin, un regat feudal efemer, dar care a slabit grav Imperiul Bizantin. Au aparut trei state succesoare ale Imperiului Bizantin: Imperiul Niceii, Imperiul Trebizondului, si Despotatul Epirului.

1221-1227
Prin anii 1221-1227 sultanul Assaeddin Kaykobad I (1220-1237) a initiat o expeditie de cucerire a orasului Sudak din Crimeea, aflat sub stapinire cumana.
Cum unii osteni ai sai se temeau de calatoria pe mare, "au mers pe uscat, prin tara valaha, tinand malul marii" , ceea ce din punct de vedere geografic si militar pare greu de realizat, dar nu imposibil.
Este posibil ca aceasta expeditie sa fi trecut prin Delta Dunarii.

1223
Tatarii din stepa nord-pontica i-au invins pe cnezii rusi in 1223 si si-au intins stapinirea pina la gurile Dunarii.
Prima marturie documentara in legatura cu stabilirea tatarilor in Dobrogea se refera la o improprietarire din perioada lui Gingis Han (inc. sec. XIII).

1230
In timpul tarului Ioan Asan II (1218-1241) statul bulgar a cunoscut maxima intindere teritoriala;, reusind in 1230 sa isi intinda stapinirea de la Marea Neagra la Marea Adriatica, de la Dunare la Adrianopol si Ohrida.

1257-1266
Izvoarele istorice confirm&a faptul ca trecerea la islamism a tatarilor din nordul Marii Negre, precum si a unei parti ïnnsemnate a tatarlor din Dobrogea, s-a facut in timpul hanului Berke (1257-1266), fratele mai mic al lui Batu Han, teribilul conducator al Hoardei de Aur. Deci islamizarea turcilor si tatarilor dobrogeni s-a facut odata cu islamizarea Hoardei de Aur, stat care atinge apogeul dezvoltarii sale in timpul lui Berke Han.

1263-1264
12 000 de soldati de origine turca condusi de sultanul Izeyddin Keykavuz (de la care vine numele de "gagauzi") s-au asezat in Dobrogea (a carei parte de nord se afla atunci insa sub autoritatea Hoardei de Aur), trimisi de imparatul bizantin Mihail Paleologul pentru a pazi imperiul de invaziile straine, intr-o asezare numita de turcii preotomani "Babadag", ceea ce inseamna "tatal muntilor". Multi ani orasul Babadag a fost o garnizoana militara, dar si un centru cultural puternic.
Cronicarul Yaziciglu Ali mentioneaza: " Mult timp in tara Dobrogei erau doua-trei orase musulmane [intre care si Babadagul] si un numar de 30 sau 40 de cete de familii turcesti. Acestia raspundeau dusmanilor imparatului- pe care ii distrugeau "
Gagauzii din zona Babadagului nu s-au asezat pe pamant pustiu, ci alaturi de romini, pecenegi, genovezi si cumano-tatari. Prezenta rominilor ortodocsi, supusi mitropoliei de Vicina(Isaccea), ea insasi ascultatoare de Patriarhia din Constantinopol, a fost, de altfel, determinanta in crestinarea ulterioara a gagauzilor.
Religia islamica a inceput sa patrunda masiv in rindurile triburilor turcice. In secolul al XIII-lea religia mohamedana era destul de consolidata in rindurile turcilor din Dobrogea.

1277-1280
Frecventele incursiuni tatare in teritoriile statului Bulgar care se intindea din Moldova de sud pina la granita Imperiului bizantin, disputele interne, imixtiunile vecinilor (bizantini, sarbi, turci) in viata tarii, agitatiile religioase au dus la decadenta politica si militara a statului bulgar in timpul lui Ivailo (1277-1280). Victoria tatarilor asupra cumanilor a favorizat feudalizarea Bulgariei. Astfel, in regiunea Morava, puterea era in mainile a doi frati de origine cumana, Darmon si Cudeliu; in Dobrogea a fost constituit un principat separat.

1300.
La sfarsitul sec. al XIII-lea si inceputul sec. al XIV-lea, Chilia (Chilia Veche) este amintita in documente ca important centru al tranzactiilor comerciale ale negustorilor genovezi. Orasul bate monede, numite "asperi boni argenti et spendibilis de Chilii".
Intensitatea comertului de tranzit efectuat la gurile Dunarii este relevat de descoperirea marelui tezaur de aspri-tatarasti si hyperperi bizantini (26000 monede) pe dealurile Uzumbair din apropierea Tulcei, din secolele XIII-XIV.

1300
Conform unor marturii documentare la Cetatea Alba exista un cartier evreiesc inca din prima jumatate a secolului XIV. Este posibil ca din aceasta perioada negustorii evrei sa fi patruns in cetatile de la gurile Dunarii.

1300-1400.
Carturarul Dimitrios Tagias a consemnat localitatea Solina in portulanul genovez din sec. al XIV- lea, tiparit in Cetatea Dogilor.
Cronicile bizantine, harti medievale sau portulane folosite de genovezi, au mentionat mai multe localitati in zona Deltei. Acestea sunt: Sancti Georgi (Sfintu Gheorghe), Donavici (Dunavat), Proslavita (Nufaru), Solina (Sulina), Licostomo (Periprava), Chilia(Chilia Veche) etc.
Sarf al Idrisi - geograf arab la curtea regelui normand Roger I al Siciliei, a consemnat in lucrarea sa "Desfatarea omului" pozitia geografica a localitatilor din Delta Dunarii. Despre Akli (Aqlik, Akla)=Chilia mentioneaza: "era situat intr-o campie foarte roditoare si perfect cultivata. Proprietatile sale sunt mari si bine udate.... in oras se afla ateliere mestesugaresti si mesteri foarte priceputi, mai ales in prelucrarea obiectelor de fier".
O alta localitate, Armucastru (Ermocastro, Argamum =Jurilovca) este, in viziunea lui Idrisi, "oras vechi, cu cladiri inalte, campii roditoare si comert aducator de castig, asezat pe panta unei coline placute, ce domina marea".
In continuare, descrie Pereiaslavetul (Nufaru) "asezat pe malul unui rau si aproape de o mlastina ".

1300-1400
In cursul secolului al XIV-lea, in Dobrogea au venit triburi de tatari alaturi de turci din Anatolia (Asia Mica), avand loc si trecerea la islamul sunnit.

1327.
Pe harta intocmita de italianul Pietro Visconti a aparut orasul Sulina.

1330-1331
Tatarii Hoardei de Aur si-au extins stapanirea peste Basarabia, Delta Dunarii pana la Babadag.

1336-1405
In perioada hanului Timur Lenk, 100 000 de tatarii condusi de Aktay Han a poposit in Dobrogea. O parte din ei s-au stabilit in Dobrogea si in regiunile Edirne (Turcia) si Filipopoli(Bulgaria).

1346.
In 1346, in Dobrogea - care era sub autoritatea bulgara- la Carbona (Cavorna-Cavarna), a luat nastere o formatiune politica condusa de un anume Balik(Balica)- al carui nume este de provenienta gagauza. Nu a fost identificata intinderea tinuturilor peste care domnea Balik(Balica), nici daca aceste tinuturi includeau sau nu Delta Dunarii.
Majoritatea populatiei din Dobrogea era formata din romini, asezati de-a lungul Dunarii, cumani, in interiorul provinciei si greci, pe litoralul marii.
Se crede ca in 1346, Balik (Balica) ar fi intervenit in luptele interne de la Constantinopol.

1348
In Dobrogea a existat o formatiune politica de-sine-statatoare, condusa de Dobrotici. El si-a separat autoritatea, nu numai politica ci si eclaziastica, de influenta bulgara si de Patriarhia Tarnovo, plasandu-se sub autoritatea Constantinopolului. Se crede ca Dobrotici(nume de provenienta slava) a fost fratele lui Balik(Balica)-nume de provenienta gagauza.

1350-1400.
De la mijlocul sec. al XIV-lea un "principe" local, Dimitrie, juca rolul de protector al oraselor de la gurile Dunarii.

1360-1389
Colonizarea regiunii Balcanice, inceputa de Murad I (1360-1389) s-a intins pina la gurile Dunarii.
Intelegand importanta strategica si militara a Dobrogei, sultanii otomani au intarit cetatea Yeni-Sala de pe malul lacului Razelm si localitatea Isaccea.
Trupele turcesti care au ocupat Dobrogea au fost urmate de elemente rurale ceva mai tirziu.
Sultanii acordau pasuni intinse, domenii si o serie de alte avantaje nomazilor din Anatolia care acceptau sa se stabileasca in Balcani.

1386
In Dobrogea a existat o formatiune politica de-sine-statatoare, condusa de Ivanco Sub conducerea lui Ivanco, aceast stat dobrogean a capatat atribute suverane.
Nu este clara intinderea statului dobrogean peste care a domnit Ivanco, nici daca acest stat includea Delta Dunarii.

1393
Ascensiunea militara rapida a Imperiului Otoman a dus, dupa batalia de la Kosovo (1389) si cucerirea capitalei Tarnovo (17 iunie 1393), la ocuparea intregului teritoriu al Bulgariei.
Pentru a asigura subjugarea popoarelor balcanice aflate sub stapanire, Imperiul Otoman a colonizat intensiv regiunea, cu peste 1 milion de turci.

1394-1417
Oastea condusa de Mircea cel Batran i-a invins pe turci la Rovine in octombrie 1394. Dupa moartea lui Ivanco-despotul Dobrogei- in luptele cu turcii, Mircea cel Batran a fost chemat de fortele locale pentru a le elibera de sub jugul otoman. Astfel, Dobrogea s-a unit cu tara Romaneasca si Mircea a devenit si domn al Dobrogei. In mod probabil insa, teritoriile din Delta Dunarii erau sub stapanirea Moldovei.

1415
Mircea cel Batran a platit primul haraciu (tribut) Imperiului Otoman ( 3000 galbeni). In schimbul tributului anual sultanul a dat asigurari ca trupele azapilor si achingiilor nu vor mai ataca si prada tinuturile valahe.
In mod probabil ca Dobrogea, peste care domnea Mircea cel Batrin, a fost ferita de atacurile turcilor pentru urmatorii 5 ani.

1419- 1420
Sultanului Mahomed I a anexat Dobrogea in urma campaniilor militare din 1419-1420.
Dobrogea a facut parte din Imperiul Otoman pina in 1878, fiind inclusa in Dar al Islam (Casa Pacii), in care crestinii aveau un statut de protejati (zimnai-ilar), cu conditia respectarii unor obligatii, intre care se remarca plata unui impozit special.
Crestinilor din Dobrogea le era recunoscuta oficial biserica, fara a fi supusi la actiuni pentru trecerea fortata la islamism.
Dobrogea forma un sangeac (steag, drapel, unitate administrativ-militara, provincie condusa de un sangeac bey, cu resedinta la Silistra (in Bulgaria, la granita cu Romania). Dobrogea facea parte din pasalicul Rumeliei (provincie cucerita, condusa de un pasa, unde se aplica legislatia islamica).
Teritoriul Deltei si Chilia (Chilia Veche) au ramas in stapanirea Moldovei peste care domnea Alexandru cel Bun.

1420
Tulcea a devenit oras turcesc.
A avut loc primul atac al Imperiului Otoman asupra Moldovei, in care domnea Alexandru cel Bun.

1444
Dupa cruciada din 1444, in Dobrogea s-a facut o colonizare masiva - cu turci si tatari - mai ales in interior, populatia autohtona fiind impinsa; spre Dunare s;i spre Marea Neagra. E posibil ca in acea perioada multe comunitati dobrogene de romani si cumani (romanizati) sa fi migrat spre Delta Dunarii.

1456
La cererea Imperiului Otoman, Moldova (care controla partea nordica a deltei Dunarii) a acceptat plata haraciului (2 000 de galbeni anual).
Tratatul incheiat de Petru Aron cu Mahomed al II-lea stipula privilegii pentru negustorii din Moldova si din Cetatea Alba, precum si incetarea incursiunilor armate turcesti asupra tarii, in schimbul achitarii in mod regulat a haraciului de catre Moldova.

1461.
Cronica bizantinului Ducas: descriind pregatirile de razboi ale sultanului Mahomed al II-lea, in 1461, Ducas arata ca "frica i-a cuprins pe toti romanii ce locuiesc la Lycostomo"(Periptrava)- ceea ce atesta prezenta romanilor in Delta.

1469.
Un document din iulie 1469 mentioneaza faptul ca "flota turceasca se afla la Soline", inaintea atacului impotriva Chiliei(Chilia Veche) si Cetatii Albe.

1475-1479.
Pentru a-si consolida mai bine pozitia la Marea Neagra, Stefan cel Mare- domnitorul Moldovei a construit, intre anii 1475-1479, cetatea Chilia Noua, in fata Chiliei Vechi, pe malul stang al bratului Chilia.

1484.
In 1484, armata turca a trecut Dunarea pe la Isaccea, a asediat Chilia(Chilia Veche) si a cucerit-o, punand stapanire pe intreg tinutul inconjurator. Din acel an, vreme de aproape patru veacuri si jumatate, intreaga Dobroge cu Delta si zona inconjuratoare, a intrat sub stapanire otomana.
Chilia si Cetatea Alba au capatat statut de raiale turcesti (dupa 1484).
Cetatile si satele din jur au fost incorporate sangeacurilor vecine. Braila, Chilia si Cetatea Alba apartineau sangeacului de Silistra. Tighina forma sangeacul Bender.

1489
A fost semnat un tratat de pace (Ahdname sau Sulhname) intre Stefan cel Mare si Mahomed al II-lea. Moldova se obliga sa plateasca Imperiului Otoman un haraci de 3 000 de florini venetieni.

1493.
In Cronica de la Nuremberg, din 1493, se afirma ca "romanii locuiesc si insulele Dunarii, intre care insula Peuce, vestita la cei vechi (...)" . Se presupune ca prin insula Peuce se intelegea Delta, in intregime sau in parte.

1500-1600
In secolele XVI - XVII, prin porturile dunarene Tulcea, Chilia, Bestepe, cit si prin porturile pontice se trimiteau regulat la Istanbul mari cantitati de produse agricole din interiorul Dobrogei. Izvoarele otomane mentioneaza, in afara cerealelor (grau, orz, secara), animale (oi, vite cornute), produse alimentare (branza, untura, seu, miere, vin), peste si produse din peste, legume, fructe, materii prime (lemn, fier). Se comercializau aici si produse mestesugaresti (stofe, incaltaminte, matase de Brusa, covoare, blanuri din Rusia, piei, obiecte de marochinarie etc.

1502
S-a dezmembrat Hoarda de Aur, formatiunea tatarilor din nordul Marii Negre care controlau si teritoriile din Delta Dunarii.

1505
Documentele atesta ca in Delta se mentin locuitori romani, cu nume ca: Mihnea, Stefan, Bogdan, Mihail - pescari din Chilia, inscrisi cu plata dijmei de pescuit, in registrele "amilului" (perceptorului), din 1505.

1525
In 1525 alte grupuri de turci oguzi (gagauzi) si de tatari au ajuns la Babadag , la sud de Delta. Aceste grupuri au fost incluse in aceleasi condici cu nomazii oguzi, bucurandu-se de aceleasi privilegii si avand aceleasi obligatii fata de de statul otoman.
Tatarii si gagauzii proveneau din porturile anatoliene la Marea Neagra, Sinop si Samsun. Se poate spune ca, un timp, Dobrogea a fost marcata, din punct de vedere etnic, de infuziile de populatie provenind din zona Hoardei de Aur. Limba oficiala a Hoardei de Aur era turca kipceaca, redata prin literele alfabetului uigur insa, dupa dezmembrarea acestui stat (1502), atat limba tatarilor crimeeni cit si limba tuturor populatiilor turcesti din Dobrogea s-au osmanizat (prin osmana intelegandu-se turca occidentala.

1538
Soliman intra cu armata sa in Moldova, a carui domnitor era Petru Rares. A ajuns si a intrat in Suceava, cetatea de scaun. In urma acestei expeditii, Bugeacul si Tighina au fost anexate Imperiului Otoman. Din acest moment, se instaureaza dominatia otomana asupra Moldovei.

1543-1666
Potrivit condicilor otomane, intre anii 1543-1666, turcii apartinand triburilor Kogeagik locuiau in 63-64 de sate din Dobrogea.
In localitatile locuite de turci, datorita caravanelor care soseau din intregul imperiu, a inflorit comertul.

1550
Pe la mijlocul sec. al XVI-lea, credinciosii din nordul Dobrogei - raialele Braila si Tighina intra in dependenta Mitropoliei Proilaviei (gr. Prailabon; proilabon, turc. Ibraila) recent infiintata. Si cu toate ca titularii celor doua mitropolii erau greci, "marea masa a credincio&silor o constituiau rominii autohtoni, la care se adaugau putini bulgari, greci si rusi, asezati aici in cursul stapanirii otomane".

1596
La sfirsitul secolului al XVI-lea, calatorii straini denumeau Dobrogea ca fiind "tara tatarilor". In anul 1596, s-au stabilit alti 40 000 de tatari in regiunea dintre Dunare si mare.

1600-1700
In notele sale de calatorie (Seyahatname), invatatul turc Evliya Ielebi mentioneaza inca din secolul al XVII-lea existenta pe teritoriul Dobrogei a citacilor , o populatie de limba turca, rezultata din casatoriile mixte, turco-valahe.

1627
Gabriel Bethlen incearca sa obtina aprobarea Portii pentru constituirea unui Regat al Daciei, care sa reuneasca cele trei tari romanesti. Nu sunt dovezi ca Dobrogea (inclusiv Delta) faceau parte din planurile lui Gabriel Bethlen.

1654
In Rusia,dupa sinodul din 1654 in care Patriarhul Nikon a reformat biserica rusa, au inceput sa se ia masuri restrictive din partea autoritatilor laice si religioase ruse, care au culminat odata cu venirea la putere a lui Petru cel Mare (1682-1725) si introducerea de catre acesta a unor masuri drastice de europenizare.
Refuzul unor credinciosi de a accepta innoirea a facut ca acestia sa fie supusi la taxe grele si fortati sa poarte o vestimentatie specifica. Nemaiputand sa suporte toate aceste restrictii, staroverii/lipovenii (credinciosii de rit vechi) au luat drumul pribegiei, raspindindu-se in intreaga lume (Polonia, Austria, Canada, Alaska, Japonia etc.) inclusiv la gurile Dunarii, in Dobrogea, tocmai pentru ca, la origine fiind pescari din zona riurilor Don si Nipru, si-au putut relua practicarea acestei meserii.

1700
Sursele documentare din secolul al XVIII-lea, prezinta o Delta bogata in produse, cu centre comerciale ce aprovizionau Istambulul, cetatile marginase si armatele expeditionare otomane ce treceau prin Dobrogea.
Calatorii care au trecut in secolele XVI - XVII prin Delta s-au aratat uimiti de belsugul de moruni, nisetri si crapi din care "pescarii scoteau ouale" pregatind cu mestesug icre tescuite sau icre moi, mult cautate din Grecia pina in Polonia, Rusia si Danemarca.
De asemenea, sunt mentionate mori de apa asezate pe Dunare, sau de vint- pe bratul Sulina, unde existau "mori de vint cu sase aripi ..." .
Romanii, locuitori majoritari ai Deltei, practicau pe linga pescuit si agricultura, cresterea animalelor.

1700
Incepand din secolul al XVIII - lea, italienii au inceput sa vina in numar semnificativ in Romania, indeosebi ca specialisti in domeniul constructiilor, pictori, sculptori, decoratori, zidari.

1700-1800
In secolul al XVIII-lea, Dobrogea a devenit teatrul de desfasurare al operatiunilor militare, prin care se finalizau etapele succesive ale conflictului de lunga durata ruso-austro-turc, cunoscut in istorie sub numele de "criza orientala".
In urma acestor razboaie, atit Austria, cit si Rusia cistiga libertatea de navigatie pe Dunare, Marea Neagra si in orasele-porturi de la gurile Dunarii.
In aceasta perioada, Sulina era cunoscuta ca un sat simplu, de 1.000- 1.200 locuitori, care traiau in bordeie de stuf, ocupandu-se cu pescuitul si pirateria.

1700-1800
Un rol important in persistenta elementului romanesc in Delta Dunarii l-a avut fenomenul de transhumanta, legat de practicarea cresterii animalelor, atestata de denumiri romanesti ca: Salistea lui Cirlan, Tirla Rosie etc. Marea majoritate a asezarilor din Delta, amintite in harti si documente din timpul razboaielor ruso-turce, din sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea, sunt asezari noi care s-au suprapus unor vechi vetre romanesti.

1711
Imperiul Otoman a instaurat regimul fanariot in Tara Romaneasca. Dobrogea a ramas sub administrarea directa a turcilor.

1716
Imperiul Otoman a instaurat regimul fanariot in Tara Romaneasca. Dobrogea a ramas sub administrarea directa a turcilor.

1745
La 1745, intr-un document de fondare a vakif -ului de la Sulina, se vorbeste de farul si cetatea de aici. Vakif -ul (fundatie pioasa islamica) cuprindea o mare suprafata din Delta Dunarii, situata intre localitatile Chilia Veche si Bestepe si fusese constituit din urmatoarele motive: "Bratul Sulina fiind o cale dificila de urmat, in intunericul noptilor se scufunda si pier cele mai multe din corabiile incarcate, ceea ce provoaca lipsuri in aprovizionarea unor orase, indeosebi a resedintei marelui sultanat - orasul Constantinopol cel protejat. (...) am donat (...) urmatoarele: (...) turnul farului pe care l-am construit nou, (...) la bratul sus-amintit spre folosul oamenilor, si a unei cetati solide, pe care am construit-o linga far (...)".
Nu exista informatii despre locul acestui far, construit cu ajutorul unei donatii facute de seful haremului imperial- Besir Aga.
In mod probabil el s-a aflat in locul in care a fost construit ulterior farul Comisiei Europene a Dunarii.

1758
A avut loc ultima navalire a tatarilor ïn tarile Romine. Moldova a fost devastata. Nu sunt dovezi ca tatarii ar fi trecut peste Dobrogea.

1762
Dupa un popas in Basarabia sudica, staroverii/lipovenii s-au asezat in Dobrogea in doua mari valuri: primul- dupa rascoala lui Bulavin (1707-1708), pe vremea lui Petru cel Mare, al doilea- in timpul tarinei Ecaterina a II-a (1762-1796).
Lipovenii (staroverii) sunt atestati documentar in Dobrogea (1762 - Sarichioi). Provincia se afla sub autoritatea Imperiului Otoman si prezenta un adevarat mozaic etnografic (turci, tatari, bulgari, cerchezi, gagauzi, nemti, evrei, greci), in care rominii, exceptand unele locuri, erau cei mai numerosi.

1783 -1878
Imperiul tarist ocupa Peninsula Crimeea (1783). Multi tatari din Kipceac (Crimeea), ai temutei Hoarde de Aur de odinioara si-au gasit un refugiu in zona Dobrogei. Acest proces de emigrare a continuat pina cind Dobrogea a intrat sub autoritatea Romaniei,in 1878. Datorita deselor razboaie ruso-turce, tatarii si-au cautat refugiu, parasind de trei ori Dobrogea, dar intorcandu-se mai mereu tot pe aceste meleaguri.

1800
Poarta Otomana a decis sa guverneze Tara Romaneasca si Moldova prin intermediul unor slujbasi alesi special dintre grecii din Fanar (cartier al Constantinopolului).

1802
Imperiul Otoman construieste un far la Sulina.
Nu este identificata exact pozitia acestui far.

1806-1812
Intre 1806 - 1812 s-a desfasurat razboiul ruso-turc, in urma caruia hotarul dintre Rusia si Imperiul Otoman a devenit bratul Chilia;
Turcii au retras o parte a populatiei din Delta dincoace de fluviu, in coltul Dunavatului.

1812
Imperiul Otoman a pierdut Basarabia in favoarea Imperiului rus. Dunarea devine frontiera intre Rusia si Turcia.
Dupa preluarea nordului Marii Negre de catre Imperiul rus, tatarii din sudul Basarabiei si din Crimeea au migrat spre Dobrogea.
Rusia colonizeaza Basarabia cu circa 80 000 de germani. Germanii ajung ulterior si in Delta Dunarii.
Dupa 1812 (Razboiul Crimeei), la Kara-su (Medgidia) s-a stabilit o noua colonie de tatari. In secolul al XIX-lea, turcii crimeeni (tatarii) predominau in centrul provinciei dobrogene, mai cu seama la Medgidia (numarul lor ajungand la circa 20 000).

1813
Circa 8000 de cazaci zaporojeni s-au stabilit, cu incuvintarea Inaltei Porti, in zona Deltei Dunarii. Aici, la Dunavatul de Sus, ei au organizat in anul 1813, tabara militara "Zadunaiska Sici", care a functionat 15 ani, cand a fost desfiintata de catre turci.
Spre acest tarimm al salvarii, populat la inceput de cazaci, s-au indreptat pina in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, grupuri de tarani din regiunile de sud ale Ucrainei, pentru a scapa de iobagie si de recrutarea in armata tarista.
Ei au intemeiat localitati, au construit biserici si s-au ocupat indeosebi cu agricultura, pescuitul, vinatoarea si cresterea animalelor.
Pentru a-i deosebi de vecinii lor rusi lipoveni, localnicii i-au numit haholi.

1813
In aprilie 1813, mitropolia Proilavia (Braila) a fost alipita celei de Silistra, creandu-se astfel, printr-un act al Patriarhiei de Constantinopol, o singura eparhie - incluzand si teritoriul Dobrogei- cu resedinta la Braila.

1828-1829
Numeroase toponime romanesti s-au pastrat in izvoarele cartografice rusesti din sec. al XIX-lea (harti ale Marelui Stat Major Rus din anii 1828-1829 si 1877-1878), cum ar fi ostroavele dunarene: Cap de Drac, Tataru Mic, Chiper, Papadia, Peros, Odaia, Gradina, Colina Noua, Crasma, Cimitiriu, Matita, Girla Sondrea etc. Sunt acestea doar o mica parte dintre toponimele care au ajuns la noi pe baza documentelor istorice si cartografice.

1828-1878
In schimbul sprijinului acordat Portii, lipovenii au primit, dupa 1828, o larga si deplina autonomie, concesiunea pescariilor si a unor intinse teritorii.
Lipovenii s-au raspindit in platoul dobrogean reinviind si/sau intemeiind satele Carcaliu (Kamena sau Komenka), Tatarita (linga Silistea) si Ghindaresti (Guizdar), linga Hirsova, Sarichioi (Seriacovo), Jurilovca, Slava Rusa, Slava Cercheza. In numar mai mare s-au stabilit in orasul Tulcea si in Chilia Veche, Mahmudia, Ieroplava, Sfistovca, Letea.

1829
Tratatul de la Adrianopole. Rusia a ajuns sa controleze gurile Dunarii.
Tratatul de pace ruso-turc de la Adrianopole prevedea:
- restituirea de catre tara Romaneasca a cetatilor turce&sti (inclusiv hinterlandul acestora), aflate pe malul sting al Dunarii, urmand ca granita cu Imperiul Otoman sa fie reprezentata de talvegul Dunarii; - autonomie administrativa pentru ambele tari Romane; - numirea domnilor pe viata; - abolirea monopolului turcesc asupra comertului Principatelor Romane; - ingradirea dreptului de interventie politica si militara a Turciei in Principate.
Dobrogea a ramas in continuare teritoriu turcesc.
Comertul pe Dunare a luat amploare, dar in paralel a crescut numarul actelor de piraterie.
O parte din populatia orasului Chilia (Chilia Veche) a migrat spre sud si a pus temeliile satului Bestepe.

1829
Dupa anul 1829, populatia turca a parasit localitatile situate in zona bratului Sfintu Gheorghe pentru sudul Dobrogei.
Numarul estimat al populatiei de turci din Dobrogea in urma razboiului din 1828-29 : 40 000 locuitori.
In locul turcilor, in asezarile Murighiol, Mahmudia, Colina, au venit romani din partea de nord a Deltei, din Moldova si Basarabia.
Ulterior o parte din romanii din aceste localitati au migrat spre Tulcea, unde au populat cartierele cu numele localitatilor din care proveneau.
Pentru teritoriile din nordul Dobrogei s-a creat o noua episcopie ortodoxa ridicata la rang de Arhiepiscopie - cu sediul la Tulcea.
Localitatile parasite au fost repopulate treptat de ucraineni si rusi-lipoveni, cu care romanii ramasi au convietuit in deplina intelegere.
Rusii-lipoveni si ucrainienii au populat treptat majoritatea asezarilor din interiorul Deltei , cu citeva exceptii, unde prezenta romanilor si ucrainenilor era evidenta.
Numeroase localitati din zona lacului Razim, parasite de populatia turco-tatara, au fost repopulate de bulgari.

1830
Raialele turcesti de pe malul stang al Dunarii: Braila, Giurgiu si Turnu, impreuna cu 30 de insule ale Dunarii, au fost incorporate Tarii Romanesti. Moldova a primit lacul Brates(linga Galati).

1833
1833 - Poarta Otomana a recunoscut Principatelor romane dreptul de navigatie sub pavilion national 1834
Numarul estimat al populatiei de turci din Dobrogea: 100 000 locuitori.

1840
Conventia Roso-Austriaca de la Sankt Petersburg- a fost primul document de drept international care a legiferat principiul liberei navigatii pe Dunare si a reglementat situatia functionarii portului Sulina.

1842
Printul Meternich al Austriei protesteaza pe linga tarul Rusiei pentru faptul ca rusii provocau intentionat naufragiul vaselor straine care treceau pe canalul Sulina.

1843
In decursul anului 71 corabii englezesti au trecut prin gurile Dunarii.

1843
Sulina nu numara mai mult de 1000 de locuitori, in cea mai mare parte ionieni, greci si maltezi. Cateva baraci din lemn sau simple colibe din trestie ridicate pe plaja, serveau drept adapost acestor aventurieri, a caror ocupatie consta in a-i prada pe nefericitii capitani de vase, nevoiti fata obstacolele pe care le aveau de intampinat in acel punct, sa recurga la serviciile lor.

1843
In decursul anului 128 corabii englezesti au trecut prin gurile Dunarii.

1848
Austria a instalat un functionar consular la Sulina cu misiunea de a proteja corabiile austriece de interventiile rusesti asupra vaselor apartinand tarilor "neprietene".

1850-1851
Rusii au construit doua vase de dragare la Odessa, cu scopul de a elibera canalul Sulina de bariere si de a adinci canalul care ajunsese sa fie numit "cimitirul navelor". Aceste drage construite de Rusia nu au plecat din Odessa.

1853
La Braila, doua vase grecesti au blocat accesul spre Delta al navelor care coborau pe Dunare, paralizand traficul fluvial.

1854-1856.
Razboiul Crimeei.
Amiralul August Hobbart, comandant al yachtului reginei Angliei si combatant in razboiul Crimeii, au amintit despre otasul Sulina in lucrarea sa "Infruntand marile".

1854
Un bastiment (nava militara maritima) de razboi englez, comandat de fiul amiralului Parker, a ancorat in Sulina pentru a controla o reduta construita pe malul sting al bratului.
Comandantul englez a fost ucis de un glont tras de aproape.
Ca represalii, englezii au declansat un bombardament asupra Sulinei, prefacand intreaga localitate in cenusa.

1854-1855
Gura Dunarii a fost declarata in stare de blocare, iar exportul de cereale din Principate a stagnat pana in anul 1855, cand s-a ridicat blocada.

1855-1856
S-a ridicat blocada. Comertul pe Dunare a luat un avant extraordinar, iar la Sulina s-a instalat o noua populatie, formata in mare parte, din aceleasi elemente ca si precedentele.
Datorita lipsei oricarei autoritati, o banda de pirati s-a facut stapana pe gurile Dunarii. Inseland increderea capitanilor, carora ei se prezentau drept piloti, nu de rare ori ei faceau sa se impotmoleasca la intrarea si iesirea din Dunare. Astfel, abandonat propriilor sale mijloace, capitanul se convingea de imposibilitatea sfortarilor si isi parasea nava, asupra careia navaleau, bineinteles, piratii.
Acest gen de brigandaj, l-a determinat pe comandantul trupelor austriece din Principate sa trimita la Sulina un monitor si un detasament permanent de 60 de soldati.

1856
A avut loc Congresul de pace de la Paris, in urma caruia a fost inlaturat protectoratul rusesc asupra Principatelor Romane, cu mentinerea suzeranitatii otomane.
Tarile Romane beneficiau de garantia puterilor europene (Franta, Anglia, Austria, Rusia, Turcia, Prusia si Sardinia).
Rusia a pierdut in favoarea Moldovei sudul Basarabiei, cu judetele Cahul, Bolgrad si Ismail, aflate in apropierea Deltei Dunarii.
S-a constituit Comisia Europeana a Dunarii cu sediul la Sulina.
Comisia Europeana a Dunarii era administrata de: Marea Britanie, Franta, Austria, Prusia, Sardinia, Rusia si Turcia.
Structura Comisiei Europene a Dunarii:
- Secretariatul General - cu sediul la Galati;
- Biroul de contabilitate - cu sediul la Galati si sectii la Tulcea si Sulina;
- Capitania Comisiei - la Sulina;
- Serviciul Tehnic - la Sulina si ateliere specializate la Tulcea;
- Inspectia Navala- cu sediul la Sulina;
- Capitania Portului Sulina;
- Serviciul Spitalicesc- un spital la Sulina, unul la Tulcea;

Desi bratul Sulina prezenta unele dezavantaje, C.E.D. a adoptat proiectul inginerului Charles Hartley, care prevedea amenajarea acestui brat.
Odata cu punerea in aplicare a acestui proiect, a inceput sa creasca si importanta portului Sulina.
Sulina a obtinut statutul de porto-franco(port in care, potrivit unei conventii, marfurile importate, exportate sau aflate in tranzit nu sunt supuse taxelor vamale.
Portul a fost administrat de un capitan numit de Comisia Europeana a Dunarii.

1856
Sulina a devenit port liber (PORTO FRANCO): a avut o dezvoltare economica rapida, asigurata de statutul de neutralitate pe timp de pace si razboi, conferit de Comisia Europeana a Dunarii.

1856.
Amenajarea bratului Sulina de catre Comisia Europeana a Dunarii (dupa anul 1856) a impulsionat activitatea comerciala si de transport pe acesta, concomitent cu diminuarea celei de pe bratul Chilia si a dus la o crestere numerica a populatiei cu locuitori proveniti din Moldova si Muntenia, cand, de altfel, au luat fiinta o serie de localitati - Ilganii de Sus, Partizani/Regele Carol I, Crisan/Carmen Silva, Floriile, Torba Goala, Ceamurlia, Vulturu, Stipoc/Regele Ferdinand, Mila 23 - in special pe canalul Sulina. Numerosi calatori straini au amintit in cronicile lor de prezenta la tot pasul a asezarilor locuite de "moldoveni".

1856
S-a nascut Charles Hartley (1856 - 1907), supranumit "parintele Dunarii", consultant pe probleme maritime al Austriei, Rusiei, Egiptului, Romaniei, Bulgariei si Indiei, inginer sef al CED pentru saparea Canalului Sulina si regularizarea gurilor fluviului, membru al Comisiei Tehnice Internationale pentru Canalul Suez (1884) si a Canalului Panama (1879);

1857
Capitania Portului Sulina si-a inceput activitatea.
A fost dat in folosinta Serviciul spitalicesc al Comisiei Europene a Dunarii din Sulina.

1861
A fost fondat Serviciul de Inspectie Navala la Sulina. El a inceput sa functioneze efectiv in 1865.

1862- 1902
Intre anii 1862 si 1902 au fost executate 10 taieturi pe bratul Sulina, care au permis scurtarea drumului dintre Tulcea si Marea Neagra cu 29 km, suprimand 29 de cotituri si marind adancimea minima de la 3,66 la 5,48 m. A fost asigurata dragarea continua a Dunarii si s-a administrat traficul naval.

1864
O statistica de pe la mijlocul veacului al XIX-lea arata ca, din cei aproape 150-200 000 de cerchezi adusi din Caucaz in Peninsula Balcanica, circa 10 000 au fost colonizati in Dobrogea, dar si la Nicopole, Rusciuc etc. Acesti cerchezi au fost colonizati la Baltagesti, Subasi (la sud de Rasova), Slava-Cercheza, Ortachioi, Isaccea, Baschioi etc.

1865
S-a terminat constructia primului far la Sfintu Gheorghe.
S-au inchis atelierele tehnice specializate de reparatii ale Comisiei Europene a Dunarii din Tulcea. Atelierele din Sulina au preluat toate sarcinile lor.

1865- 1900
Perioada de apogeu a orasului Sulina. Se presupune ca in Sulina traiau intre 15 000-20 000 locuitori.

1868
A fost terminata constructia Palatului Comisiei Europene a Dunarii din Sulina. Dupa constituirea Directiunii Dunarea Maritima (D.D.M.), in aceasta cladire a functionat Capitania Portului Sulina, Casa de bani a Trezoreriei D.D.M. si o parte din serviciile auxiliare ale D.D.M.

1869- 1870
A fost finalizata constructia farului Comisiei Europene a Dunarii de la Sulina. CED a construit in 1869 Farul Mare, care prelua sarcinile vechiului far turcesc, construit in 1802. In zilele noastre, Faru Mare, declarat monument istoric, adaposteste un mic muzeu, care prezinta intr-o sala istoria CED si intr-o a doua sala marturii legate de prezenta in Sulina a scriitorului Eugen Botez, mai cunoscut cu pseudonimul Jean Bart. 1870-

1878
In ultimele decenii inaintea anului 1878, in districtul Tulcea existau 196 de moschei in cele 144 de orase, tirguri si sate.

1876
In 1876 Elise Reclus, in harta etnografica a Dobrogei, care insoteste tratatul sau de geografie, a aratat ca dinspre Cernavoda pina la Marea Neagra populatia malului drept al Dunarii, inclusiv Delta Dunarii, este in majoritate formata din romani.

1877
In gura Sulinei, in decursul anului s-au semnalat 26 de naufragii sau avarii serioase (aproximativ una la 15 zile).

1878 3 martie
Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano, anterior Congresului de la Berlin, prevedea cedarea Dobrogei de la Imperiul Otoman catre Rusia, cu toate ca populatia Dobrogei cuprindea o majoritate relativa de musulmani (turci, tatari si cerchezi).

1878
Congresul de la Berlin (1878) a recunosct independenta Romaniei si a stabilit autoritatea statului roman asupra Dobrogei - teritoriu care fusese sub autoritatea Imperiului Otoman din 1417.
Rusia a preluat de la Romania judetele din sudul Basarabiei: Bolgrad, Cahul si Ismail.
Bulgaria a preluat de la Romania Cadrilaterul (partea de sud a Dobrogei).
Administrarea portului Sulina a trecut sub autoritatea Guvernului roman.
A inceput executarea unor lucrari de amploare privind regularizarea si mentinerea adincimii apei pe canalul Sulina.
S-au realizat amenajari portuare: cheiuri, pontoane, debarcadere, magazii, birouri, palatul administrativ al C.E.D. etc.

1880
Legea pentru organizarea Dobrogei, promulgata la 9 martie 1880.
Tinutul Dobrogei era impartit in doua judete: Tulcea (cu plasile Babadag, Tulcea, Macin si Sulina cu Insula Serpilor) si Constanta- cu cinci asemenea subdiviziuni (Constanta, Mangalia, Harsova, Medgidia si Silistra Noua).
Prefectii erau numiti de domn la propunerea Ministerului de Interne, caruia ii erau subordonati, fiind asistati de consilii judetene alese.
Toti cetatenii romani contribuabili dispuneau de drepturile de alegatori si eligibili pentru organele administrative locale, asemenea criteriilor din restul tarii.

1880- 1945
Viceconsulate in Sulina: Anglia, Danemarca, Grecia, Rusia, Olanda, Turcia.
Consulate: Austria.
Agentii consulare: Belgia.
Agentii ale companiilor de navigatie: Lloyd Austria Society (Austria), Deutsch Levante Linie - D.L.L. (Germania), Egeo (Grecia), Johnston Line (Anglia), Florio et Rubatino (Italia), Westcott Linea (Belgia), Messagerie Maritime (Franta), Serviciul Maritim Roman
Documentele oficiale erau redactate in limbile franceza si engleza iar limba de comunicare era greaca.

1882
Prin Legea pentru reglementarea proprietatii imobiliare in Dobrogea, din 1882, modificata in 1884, ramaneau proprietate absoluta a statului roman: terenurile si cladirile care au apartinut guvernului otoman inainte de 11 aprilie 1877 ; padurile, afara de cele recunoscute particularilor sau destinate a se da comunelor ; minele, lacurile, baltile, canalurile si pescariile de orice natura, pamanturile emigrantilor care nu s-au inapoiat la caminele lor si nu le-au reclamat in termen de un an de la promulgarea legii.
Statul roman dobandea, astfel, un patrimoniu valoros care a fost valorificat in folosul public atata vreme cat el a fost administrat cu simt civic si buna credinta. Totodata, legea reprezenta o baza de pornire pentru rezolvarea, in aceasta parte a tarii, a problemei agrare si taranesti intr-o maniera pe care clasele dominante n-au admis-o in restul tarii, intrucat improprietaririle din Dobrogea nu atingeau proprietatea mosiereasca, ci doar fosta proprietate de stat otomana.

1886
Incepand din 1886 statul roman a trecut la parcelarea si vanzarea pamanturilor din Dobrogea la preturi sub valoarea celor din restul tarii si numai acelora care se stabileau in mod permanent si definitiv in Dobrogea.
Initial au existat atatea suprafete libere, incat inginerii hotarnici indemnau ei insisi pe locuitori sa ia atat pamant cat puteau munci, ceea ce a devenit in scurt timp izvorul speculatiilor funciare si a rotunjirii marii proprietati mosieresti prin eludarea legii.

1896
Situatia nasterilor din orasul Sulina in 1896: din 225 copii nascuti in oras, numai 86 erau romani;

1897
Ecaterina Moruzi, nepoata voievodului Moldovei, a murit la Sulina. Se presupune ca se retrasese acolo impreuna cu iubitul ei, impotriva dorintei tatalui ei.

1899- 1908
Media numarului de nave care tranziteaza canalul Sulina era de 1223/an.

1900
Sulina. La sfarsitul secolului XIX, la o populatie de 4889 locuitori, recensamantul indica: 2056 greci, 803 romani, 546 rusi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro -ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tatari, 22 muntenegreni, 21 sarbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3 egipteni.
In oras existau 1200 de case, 154 de pravalii, 3 mori, 70 mici intreprinderi, o uzina de apa (donatie a reginei Olandei), o uzina electrica, o linie telefonica de la Tulcea la Galati, un drum modern pe o lungime de 5 mile, doua spitale si un teatru de 300 locuri.

1900-1940
Biserici in Sulina: 4 biserici ortodoxe (dintre care 2 romanesti, una ruseasca si una armeana), un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si 2 moschei.

1900
In acel an existau 120.015 de romani si 40.626 de turci crimeeni si oguzi in judetele Constanta si Tulcea.
Cresterea vertiginoasa a populatiei romane s-a datorat unei politici de colonizare. Denumirile traditionale ale localitatilor au fost modificate prin traduceri, uneori gresite.

1903
A fost data in folosinta Uzina Electrica din Sulina. A fost inlocuit iluminatul cu gaz lampant cu cel electric pe o distanta de 2 mile.

1903-1916
A fost promulgata Legea din 1903 pentru improprietarirea in Dobrogea a veteranilor cu grade inferioare din razboiul pentru independenta.
Atat la sate cat si la orase, cei ce doreau sa se stabilizeze primeau loturi de 8 ha platibile in 60 de anuitati, cat si alte facilitati exceptionale :scutire de impozit pe 5 ani, ajutor pentru cladirea caselor, procurarea vitelor si uneltelor necesare, pomi roditori si duzi din pepinierele statului. In virtutea acestei legi, pana in 1916, cei 4500 de veterani din Dobrogea au primit credite de aproape 2,5 milioane lei si o intindere de circa 50000 ha de pamant cultivabil.

1904-1913
Media numarului de nave care tranziteaza canalul Sulina este de 1000/an.

1911
Prima evaluare precisa a numarului tatarilor dobrogeni dateaza din 1911, cind sunt inregistrate 25 086 de persoane, respectiv 7,3% din populatia provinciei.
In Dobrogea, in 1911, existau 163 de geamii si moschei care functionau nestingherit si cu sprijinul material al statului. Statul roman si-a asumat, prin Legea organica a Dobrogei, obligatia salarizarii personalului si intretinerea principalelor moschei din Tulcea, Constanta, Babadag, Macin, Medgidia, Harsova, Isaccea, Sulina si Mangalia.

1913
Populatia estimata a Dobrogei : 380 000 locuitori.( peste 216 000 de romani si 164 000 locuitori de alte nationalitati : bulgari, lipoveni, tatari, turci, greci, germani, evrei, italieni, armeni s.a.)
Prin pacea de la Bucuresti (1913), partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul) a intrat in componenta statului roman, pana in 1940, cand, prin tratatul de la Craiova, acest teritoriu a trecut in componenta statului bulgar.
Populatia estimata a Dobrogei dupa incorporarea Cadrilaterului: 420 000 locuitori.

1917-1940
Intre cele doua razboaie mondiale, numarul populatiei orasului Sulina oscila intre 7.000 - 15.000, functie de productia nationala de grau, care era transportata si depozitata la Sulina si care atragea o populatie eterogena din toata Europa. Procesul educational era asigurat prin 2 scoli grecesti, 2 romanesti, o scoala germana, una evreiasca, alte cateva scoli confesionale, un gimnaziu si o scoala profesionala de fete, un institut englez de marina.

1920-1939
In Sulina functionau 69 mici intreprinderi: turnatorii, ateliere de reparatii nave, santiere navale.

1920-1922
Un alt far construit de Comisia Europeana a Dunarii pe Insula Serpilor in 1920 si dat in functiune in 1922 a fost in ingrijirea autoritatilor romane pina in 1947, cind a fost cedat odata cu insula Uniunii Sovietice.

1920-1925
Continua stabilirea in Dobrogea a numerosi romani din alte provincii, iar in anii '20, in special in partea de sud a regiunii se aseaza numerosi aromini.
Tot in aceasta perioada are loc o emigrare masiva a turcilor din Dobrogea in Republica Turcia, ca urmare a politicii lui Mustafa Kemal Ataturk de a incuraja stabilirea musulmanilor din Balcani in noul stat turc.

1921
In Sulina s-a editat revista Analele Sulinei.
Situatia nasterilor din orasul Sulina in 1921: din 126 copii nascuti, 41 erau romani.

1922-1931
Media numarului de nave care tranziteaza canalul Sulina este de 750/an.

1930
Structura personalului Comisiei Europene a Dunarii din Sulina:
- 66 functionari de grad superior;
- 58 piloti;
- 47 cadre medii;
- 188 muncitori;
- 746 muncitori temporari
Structura pe nationalitati:
greci, romani, ucrainieni, polonezi, rusi, cehi, slovaci, otomani, sirbi, bulgari, italieni, nemti, austrieci, 1 persan, 2 armeni, 3 georgieni, 5 etiopieni, 8 algerieni, 10 senegalezi.
In mod curent in Sulina se vorbea limba greaca. Limba folosita in scris in administratie era franceza.

1940
Tratatul de la Craiova din 1940. In afara de restituirea Dobrogei de Sud Bulgariei si de stabilirea unei frontiere "definitive si perpetue", tratatul stipula si schimbul de populatii intre cele doua tari vecine.
Circa 65 000 bulgari care traiau in Dobrogea de nord au fost obligati sa emigreze in Bulgaria in perioada noiembrie 1940- mai 1941.
in acelasi timp, megleno-romanii care traiau in Cadrilater au fost obligati sa emigreze in Dobrogea de nord.In intervalul 21-27 noiembrie 1940 au venit din Dobrogea de Sud primele familii de meglenoromini care au fost improprietarite in comuna Cerna judetul Tulcea.

1940
Comisia Europeana a Dunarii si-a schimbat denumirea in Consiliul fluviului Dunarea. S-au retras reprezentantzele consulare din orasul Sulina.
Prin tratatul de la Craiova, Cadrilaterul a trecut in componenta statului bulgar.
In Sulina traiau aproximativ 2.500 locuitori.

1941-1944
Comisia Europeana a Dunarii ( Consiliul fluviului Dunarea) a trecut sub administratia Germaniei.

1944
Sulina a fost bombardata de aliati in 25 august 1944. 60 % din cladirile orasului au fost distruse.
Dupa razboi, a intra sub influenta sovietica, care a incearcat sa stearga orice urma a istoriei existentei de 83 de ani a Comisiei Europene a Dunarii.

1955
Perioada comunista a fost deosebit de grea pentru Dobrogea.
Autoritaile comuniste au facut presiuni asupra taranilor pentru a colectiviza regiunea, astfel ca in anul 1955, Dobrogea a fost declarata prima regiune colectivizata a Romaniei. Aceasta politica a ruinat satele Dobrogei si a determinat un exod rural masiv spre centrele urbane, in special spre Constanta. In aceste conditii, si in Dobrogea au existat grupuri armate de rezistenta contra puterii comuniste. Dintre acestea cel mai semnificativ a fost grupul Haiducii Babadagului, care a actionat in perioada 1949 - 1952.

2002
La recensamantul din anul 2002, Sulina avea o populatie de 4628 locuitori, constatandu-se o depopulare a orasului de circa 20 % in ultimii 12 ani, ca urmare a declinului accentuat al vietii socio-economice a orasului.